Ioana Tripon: Independenţa judecătorului nu este doar o afirmaţie…

„Independenţa judecătorului nu este doar o afirmaţie. Începe prin a fi un deziderat şi o garanţie, pe care o primeşti la intrarea în profesie. Şi, integrând corect acest principiu în ansamblul activităţii pe care o ai de efectuat, te raportezi la fiecare cauză de pe poziţia de independenţă specifică funcţiei. Totodată, când îţi încredinţează această funcţie, legiuitorul îţi impune să o protejezi. Ţi-o transmite, cum ar veni, spre protecţie şi corectă utilizare. Este, această independenţă, ca o vioară Stradivarius într-o orchestră, pe care, cât timp eşti angajatul şi prim solistul orchestrei, o primeşti ca să cânţi virtuoz pe ea, să o îngrijeşti cu mare atenţie şi să o păzeşti ca pe un odor de preţ, lăsând-o apoi intactă următorului prim solist ce va veni după tine.”

Ioana Tripon, Independența ca o hlamidă purpurie. Partea I, RNSJ, 18 ianuarie 2018