Un avocat se poate înșela, sau poate fi înșelat

16 ianuarie 2017
84 citiri

Un avocat peut se tromper, ou être trompé. Ce qui importe, ici, est qu’il estime, au moment où il introduira le recours, qu’il defend une cause juste. C’est à lui qu’il appartient de le déterminer, en son âme et conscience, sous le seul contrôle marginal de son Ordre.

Patrick Henry
(Aucune cause que je ne croirai pas juste, en mon âme et conscience … în Liber Amicorum Edouard Jakhian, Bruylant, 2010, la p. 216)

Avocatul are dreptul să mintă prin omisiune

15 ianuarie 2017

Comment l’avocat doit-il se positionner face à la question de la vérité et du mensonge?
Sa situation est certainement plus confortable que dans d’autres matières. Le droit au silence implique que même s’il connaît „la vérité” dans le cadre de la confidence entretenue avec son client, l’avocat peut adopter une attitude passive en se bornant à contester le bine-fondé de l’accusation, s’il en reçoit le mandat.
Il doit cependant veiller à assurer cette défense de façon loyale. Si son client lui a donné mandat de plaider non coupable alors que sous le sceau de la confidence, l’avocat a appris qu’il en était autrement, ce dernier ne pourrait soutenir de façon formelle que son client est innocent, mais il pourrait faire valoir qu’il n’y a pas de preuve suffisante de la culpabilité de son client. Cela peut apparaître hypocrite mais c’est conforme aux principes.
Autrement dit, l’avocat n’a pas le droit au mensonge „actif” mais il peut mentir par omission (c’est-à-dire, ne pas dire „toute” la vérité) car il doit respecter le secret professionnel et le droit au silence dont bénéficie son client.

Damien Vandermeersch
(Transparence et loyauté envers le juge pénal, în Responsabilité(s) de l’avocat, 2015, la p. 140 – 141)

Dreptul este un ritm necesar al vieții spirituale

15 ianuarie 2017

Înainte de a fi un fenomen de organizare socială și o ierarhie a puterii constituite în mod pozitiv, Dreptul este un ritm necesar al vieții spirituale. Elementele lui esențiale și caracteristice, care ni se înfățișează în chip variat și aproape răsfrânte în experiența istorică, sunt chiar implicite în această determinare fundamentală, astfel încât putem spune într-adevăr: leges innumerae, una justitia.

Giorgio del Vecchio
(Justiția (trad. V. Boantă), Cartea Românească, București, 1936, la p. 161-162)

Libertatea este esențială pentru invenție, creativitate și imaginație

14 ianuarie 2017

The main reason that excessive law is detrimental to survival is that freedom is crucial for invention, creativity and imagination. It is crucial for enterprise and prosperity. Out-of-date religions are dramatic proof of the claustrophobic effect that the fog of irrelevant rules can have on innovation, the smothering of invention. If the law walks the same old path, then our hopes and aspirations on this planet are brought into question by mistakes we made once and did not need to make again.
(…)
A situation where the law becomes an enemy, not an ally, is unjustifiable. The law is our servant, not our master.

Philip R. Wood
(The Fall of the Priests and the Rise of Lawyers, Hart Publishing, 2016, la p. 242 – 243)

Avocatul trebuie chiar să cunoască adevărul

12 ianuarie 2017

Malgré le laconisme de l’ancien art. 378 du Code pénal, la Cour de cassation devait, dès un arrêt du 24 mai 1862 décider que l’avocat est tenu au secret professionnel, ce qui fait obstacle à ce qu’il puisse répondre à des questions posées par un juge d’instruction. L’avocat ne saurait donc parler, et aucun moyen de contrainte ne saurait être mis en oeuvre, à son encontre.
Mieux même, alors que pendant un temps, on a considéré que l’obligation de garder le secret résultait du contrat forme entre l’avocat et son client, imposant au professionnel de ne rien révéler de ce qui lui a été confié, ultérieurement, il a été démontre que le secret était exiger pour des motifs d’intérêt général ou d’ordre public. L’organisation de la défense en justice, qu’elle soit civile ou pénale, n’est possible que si l’avocat voit son client parler sans aucune réticence. L’avocat doit même connaitre la vérité, afin de préparer la meilleure défense, au besoin en échafaudant des hypothèses qui soient plausibles, ou en tout cas non contredites par les pièces du dossier officiel. Il lui faut pour cela disposer des confidences et des documents utiles.

Bernard Bouloc
(Le secret professionnel de l’avocat în Mélanges offerts à Raymond Gassin. Sciences pénales & Sciences criminologiques, Presses universitaires d Aix Marseille, 2007, la p. 121)

Pacea e cu atât mai solidă cu cât e bazată mai mult pe Drept

11 ianuarie 2017

După cum se întâmplă în raporturile dintre Națiuni, tot astfel și în interiorul fiecăreia din ele, pacea e cu atât mai solidă cu cât e bazată mai mult pe Drept. Și după cum marea criză a Statului modern s-a îndreptat către o soluție prin recunoașterea echitabilă a valorii elementelor individuale și sociale, după un plan armonic de colaborare ordonată și neopresivă, tot astfel ne e permis să formulăm urarea că și o înțelegere mai bună și o coordonare mai rațională a diferitelor energii naționale vor face tot mai trainică, în numele sacru al dreptății, pacea lumii.

Giorgio del Vecchio
(Justiția(trad. V. Boantă), Cartea Românească, București, 1936, la p. 191)

Fără garanţia confidenţialităţii, încrederea nu poate exista

11 ianuarie 2017

2.3. Secretul profesional
2.3.1. Prin însăşi natura misiunii sale, avocatul este depozitarul secretelor clientului său şi destinatarul comunicărilor de natură confidenţială. Fără garanţia confidenţialităţii, încrederea nu poate exista. Prin urmare, secretul profesional este recunoscut ca fiind deopotrivă un drept şi o îndatorire fundamentală şi primordială a avocatului.
Obligaţia avocatului cu privire la secretul profesional serveşte atât intereselor administrării justiţiei, cât şi intereselor clientului. În consecinţă, aceasta trebuie să beneficieze de o protecţie specială din partea statului.
2.3.2. Avocatul trebuie să respecte secretul oricărei informaţii confidenţiale de care ia cunoştinţă în cadrul activităţii sale profesionale.
2.3.3. Această obligaţie privind secretul profesional nu este limitată în timp.
2.3.4. Avocatul impune angajaţilor săi şi oricărei persoane care colaborează cu el în activitatea sa profesională să respecte secretul profesional.

Uniunea Națională a Barourilor din România
(Codul deontologic al avocaților din Uniunea Europeană, anexă la decizia Comisiei Permanente nr. 1486/2007)

Autoritatea de lucru judecat și lipsa de răspundere a statului în materie judiciară

10 ianuarie 2017

Autorité de la chose jugée et irresponsabilité de l’Etat en matière juridictionnelle, ce sont deux notions qui sont absolument inséparables. Mais si, exceptionnellement, la loi admet que dans des circonstances déterminées pour des raisons supérieures de justice, l’autorité de la chose jugée peut être contestée et la décision juridictionnelle révisée, logiquement la responsabilité de l’Etat peut être alors engagée.

Léon Duguit
(Droit constitutionnel, a treia ediție, tome III, p. 542-543)

Fiecare constituție își are propriile sale probleme, cu toate acestea …

9 ianuarie 2017

Fiecare constituție își are propriile sale probleme, iar fiecare instanță se bucură de competențele cu care a fost abilitată. Cu toate acestea, analiza dreptului comparat în ceea ce privește constituționalitatea modificărilor constituționale evocă patru probleme-cheie în acest aspect. În primul rând, trebuie să se facă o diferență clară în ceea ce privește competența instanței de a exercita controlul jurisdicțional al constituționalității unei modificări a constituției, pe de o parte, și care ar fi standardele pentru efectuarea unui astfel de control, pe de altă parte. În marea lor majoritate, curțile nu au interpretat lacuna din constituție care ține de competența lor de a exercita controlul jurisdicțional al constituționalității unui amendament constituțional în sensul negării acestei competențe. Adevărul este că s-a procedat exact invers: instanțele au stabilit, de cele mai multe ori, că, în cazul când se înaintează un argument împotriva constituționalității unei modificări a constituției, problema trebuie să fie examinată în fond. Astfel, am fost martori că, de exemplu, nereglementarea în constituțiile Germaniei, Austriei și Turciei (până în 1971) a aspectului privind competența curții de a examina constituționalitatea unei modificări a constituției nu a determinat Curțile Constituționale din aceste țări să conchidă că acestea nu dispun de o astfel de competență. Curțile date au admis ca fiind evident faptul că ele efectiv au fost investite cu această competență. Această abordare este foarte des întâlnită, însă nu întotdeauna. După cum am observat, Curtea Supremă din SUA și-a negat o astfel de competență, definind-o drept o chestiune politică.

Aharon Barak
(Neconstiuționalitatea amendamentelor constituționale, Buletinul Curții Constituționale a Republicii Moldova, nr. 1/2016, la p. 35)

…niciunul dintre principiile mari ale dreptului nu se mai țin în picioare

7 ianuarie 2017

Atât Gaston Jèze si Léon Duguit sunt mari dărâmători de idoli. Pentru ei, niciunul dintre principiile mari ale dreptului, așa cum sunt învățate de obicei în facultăți, așa cum sunt reprezentate de majoritatea juriștilor, nu se mai țin in picioare. Toate trebuie să sufere o noua elaborare științifică la lumina faptelor concrete și prin metoda observațiunii cât mai rigide, cât mai severe, pozitiviste în sensul in care vi l-am aratat cu alta ocaziune.
Gaston Jèze ajunge ca și dl Duguit la ideea că nu se poate vorbi de o suveranitate a statului, cum nu poate fi vorba de un stat personificat, titular al dreptului de suvernitate, ci ceea ce există sunt numai voințele individuale, puse în serviciul unor scopuri si organizând împreună ceea ce, în intelesul pe care vi l-am aratat, sunt serviciile publice cu necesitatea lor superioară de permanență.

Mircea Djuvara
(Drept constituțional, doctorat, vol. II, litografiat, București, 1925-1926, p. 316)