Prin faptul că dreptul este instituție și că este cunoscut, se înlătură tot accidentalul simțirii, al opiniei subiective, forma răzbunării, a milei, a egoismului şi numai astfel îşi dobândește dreptul determinația adevărată și ajunge la cinstea care i se cuvine. Numai trecând prin disciplina înțelegerii, el devine capabil de universalitate. (G.W.F. Hegel, Principiile filozofiei dreptului, […]
Familia, în sensul propriu și profund al termenului, nu poate fi, așadar, imaginată în lipsa elementelor care îi dau substanță și rațiune: solidaritatea și legătura afectivă dintre membrii săi. Fără cele două, o legătură, fie ea și de sânge, rămâne o simplă realitate biologică (sau genetică) – de care legea leagă anumite consecințe juridice- ce […]
A spune că nu este drept sau nedrept nimic altceva în afară de ceea ce ordonă sau interzic legile pozitive este totuna cu a spune că înainte de a se fi trasat cercul, nu erau egale toate razele lui. (Ch. Montesquieu, Despre spiritul legilor, Editura Științifică, București, 1964, p. 11)
Instanţa recomandă deopotrivă celor doi părinţi să coopereze şi să comunice în folosul minorului, înlăturând conflictele din trecut care au condus la despărţirea lor, întrucât copilul are nevoie să păstreze contactul deopotrivă atât cu mama, cât şi cu tatăl, iar exercitarea autorităţii părinteşti în comun are drept scop respectarea drepturilor acestuia şi în acelaşi timp […]
În fond, nu există faptă umană nereglementată religios, pe când dreptul acoperă toate conduitele umane. Parcurgerea căii se înțelege ca o apropiere de sacru sau, altfel spus ca o „consacrare”, într-un urcuș spre realitatea absolută. Aceasta ar putea fi tratată ca o răsplată, dar e de crezut că respectarea normelor religioase îl conduce pe om […]
Validitatea normei juridice este o problemă proprie aparatului teoretico-conceptual al teoriei pure a dreptului, care, ca atare acordă importanţă numai domeniului sistemului normativ dinamic, dacă într-adevăr, păstrînd premisele de natură logică, se încearcă o întărire a consistenței sistemului normativ juridic prin respingerea recurgerii la criterii exterioare de ordin metafizic. (G. E. Moroianu, Actualitatea normativismului kelsian, […]
Omul individual este drept dacă fiecare parte a sufletului său [n.n. partea rațională, cea pasională și cea apetentă] își îndeplinește funcția specifică, ceea ce înseamnă o autentică armonie sau sănătate corporală. Iar dacă părțile sufletului funcționează corect, atunci și individul va face ceea ce-i revine în cetate și va fi drept. (Platon, Republica, 443 d-e, […]
Dreptatea este rațiunea de a fi a statului și desăvârșirea specifică întregului, pentru care individul reprezintă doar o parte. (Léon Robin, Platon, Editura Teora, București, 1996, p. 247)
Legile, în înțelesul cel mai larg, sunt raporturile necesare care derivă din natura lucrurilor; şi, în acest sens, tot ce există are legile sale. Divinitatea are legile sale, lumea materială are legile sale, substanțele spirituale superioare omului au legile lor, animalele au legile lor, omul are legile sale. (D. Bădărău, „Studiu introductiv”, în Ch. Montesquieu, […]
Nu de puține ori, vocația perenității relației dintre doi parteneri, rămâne la stagiul de simplă vocație, considerente variate și multiple conducând la ruptura cuplului înainte de despărțirea (temporară, am spune noi) cauzată de implacabila moarte. În ipoteza în care din relația de cuplu nu au rezultat copii, sau cel puțin aceștia nu sunt minori, ruptura […]
