Judecând (…) cu argumente foarte înțelepte, nu văd în constituția unei ființe raționale nicio virtute care să se opună dreptății; dar văd stăpânirea de sine care se opune plăcerii. (M. Aurelius, Gânduri către sine însuși, traducere C. Bejan, Editura Humanitas,…

Nedreptatea nu este un rău în sine, ci (răul) se află în frica legată de grija că nu se va putea ascunde de cei care aplică pedeapsa în astfel de situații. (A. Cornea, Epicur și epicureismul antic, Editura Humanitas, București,…

Soarta scapă pe mulți de pedeapsă, de frică însă pe nimeni. De ce? Fiindcă aversiunea față de o faptă pe care natura a condamnat-o ne este adânc înrădăcinată. De aceea, chiar și cei ce stau ascunși n-au niciodată siguranța că…

În concepţia lui Aristotel, justiţia este „conformitatea cu legea”. Ca atare, o acţiune este supusă judecăţii dacă este în concordanţă cu legea, care nu este decât o aplicare, la rândul său aceasta fiind o formă concretă a valorii absolute. (O.…

Teoria ideilor, negând realitatea lumii ce cade sub simțuri, arată netemeinicia dorințelor noastre ce îmbrățișează lucruri care n-au realitate în sine. (G. Guțu, Lucius Annaeus Seneca: Viața, timpul și opera morală, Editura Humanitas, București, 2021, p. 169)

Dreptul şi înfăptuirea justiției sunt doi piloni ai civilizației! Nu întâmplator, se spune justitia regnorum fundamentum („justiția este fundamentul statelor”). Pentru noi, cei de acum, este util să știm cum se înfăptuia justiția cu sute și mii de ani înaintea…

Dreptatea nu era ceva în sine, ci se afla în conviețuirile unora cu alții în oricâte locuri exista permanent o anumită convenție privitoare la a nu vătăma sau a nu fi vătămat. (A. Cornea, Epicur și epicureismul antic, Editura Humanitas,…

Căci spune Seneca: „filosofia nu este iscodire pe placul mulțimii, făcută pentru ostentație”. Ea nu stă în vorbe, ci în fapte. Nu ți-o apropii pentru ca ziua să-ți treacă mai plăcut, sau să scapi de plictiseală în timpul liber. Ea…

Nu te lăsa dus dintr-un loc în altul, ci la orice impuls păstrează dreptatea și la orice reprezentare păstrează capacitatea de înțelegere. (M. Aurelius, Gânduri către sine însuși, trad. C. Bejan, Editura Humanitas, București, 2020, p. 52)

Lumea noastră este în contratimp cu evoluția lumii cuantice/atomice, în sensul că dacă noi căutăm realitatea complet măsurabilă, lumea cuantică are în vedere și realitatea ce nu este neapărat/tot timpul măsurabilă. Așa-i și cu Dreptul, care pentru a căpăta statutul…

Asociind capacitatea epistemică și virtutea morală, judecătorul poate respecta cele două restricții care păstrează justificarea logică și socială a adagiului res iudicata pro veritate accipitur. Numai prin această asociere justiția se poate apropia de situația ideală în care sfera adevărului…

Să fim de părerea lui (Epicur) când zice că faptele rele sunt buciuite de conștiință și că cel mai mare supliciu al ei este că grija o apasă și o torturează necontenit, fiindcă nu se poate încrede în ceea ce-i…

Din perspectiva concepţiei platoniene, sufletul omului este o idee întruchipată în materialitatea corpului, rupt de lumea inteligibilă el aspiră spre ea, spre vârful ierarhiei – Binele Suprem – şi spre tot ceea ce este o varietate a binelui: ordinea, adevărul,…

Dreptul natural este un semn de recunoaștere al folosului (reciproc), astfel încât oamenii nici să nu se vatăme, nici să nu fie vătămați reciproc. (A. Cornea, Epicur și epicureismul antic, Editura Humanitas, București, 2020, p. 283)

Existând și proclamându-se exclusiv prin facultățile noastre raționale, niciun drept (subiectiv) nu există decât în rațiune și pentru rațiune. Niciun drept nu are o altă existență decât o existență ideală, adică principală, cu totul independentă de stările de fapt, adică…

Prezentarea adevărului nu are natura unei piedici în fața libertății de exprimare, întrucât aceasta din urmă nu constituie un drept absolut, fiind necesară o echilibrare între interesele opiniei publice de a fi informată corect și interesele emițătorului informației de a-și…

Cine greșește greșește împotriva lui însuși; cine comite o nedreptate se neîndreptățește pe sine, deoarece devine rău. Adeseori comite o nedreptate și cel care nu face, nu doar cel care face ceva. (M. Aurelius, Gânduri către sine însuși, traducere C.…

Morala publică îşi găseşte expresie în sentimentul public de pudoare şi decenţă, a cărui nesocotire nu poate fi tolerată de colectivitatea respectivă. Manifestările contrare moralei publice sunt social periculoase, pentru că neagă una dintre condiţiile de existenţă a societăţii şi…

Dreptatea este respectarea riguroasă a drepturilor fiecăruia şi totodată acordarea dreptului său fiecăruia (jus suum cuique tribuere). (O. M. Cilibiu, Reflecții privind dreptatea, justiția și justiția administrativă, publicată în Revista Analele Universităţii „Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice,…

Pe de o parte, justiția are forța de a impune adevărul judiciar chiar dacă sfera lui nu se suprapune cu sfera adevărului obiectiv. Pe de altă parte, există o limită a toleranței oricărei societăți față de neadevăr. Când apare și…