Noi, oamenii moderni, grație mașinăriei complicate a „cerului nostru înstelat”, suntem determinați de sisteme morale diferite

17 februarie 2018
277 citiri

Virtuțile noastre (Capitolul VII)
(…)
215

Așa cum în împărăția stelelor există câteodată doi sori care determină orbita uneia și aceleiași planete, și așa cum în anumite cazuri sori de culori diferite luminează o singură planetă, când cu o lumină roșie, când cu una verde, iar apoi, reîntâlnind concomitent acea planetă, revarsă asupra ei lumini multicolore, tot astfel noi, oamenii moderni, grație mașinăriei complicate a „cerului nostru înstelat”, suntem determinați de sisteme morale diferite; acțiunile noastre strălucesc alternativ în felurite culori și doar rareori sunt monocrome – și există destule cazuri în care săvârșim fapte multicolore.
(…)

Friedrich Nietzsche
(Dincolo de bine și de rău (trad. Radu Gabriel Pârvu), ed. Humanitas, 2016, la p. 151)

Avocații ar trebui să invoce cele mai puternice argumente încă de la momentul introducerii cererii pe rolul CEDO, fără a aștepta mai întâi comunicarea cauzei Guvernului

15 februarie 2018

Strategy

2.37. Practioners are well advised to submit the strongest possible application at the outset of a Convention case, rather than rely on augmenting the applicant’s case at each stage in reply to the government’s arguments. It is of course possible to develop an applicant’s case in response to the government’s submissions as the case progresses, but it is extremely important to remember that a case may be declared inadmissible by the Court at the initial stages, without the case even being referred to the government. Under the Court’s admissibility conditions, cases can be declared inadmissible as being ‘manifestly ill-founded’. This condition amounts, in effect, to a preliminary test of the case on its merits (see chapter 4 as to the admissibility rules). Convention applications are frequently declared inadmissible as being manifestly ill-founded, accordingly the more authoritative and convincing an initial application, the less likely it is to fall at this troublesome early hurdle. (s.n. – M.M.-B.)
(…)

Philip Leach
(Taking a Case to the European Court of Human Rights, Oxford University Press, ediția a patra, 2017, la p. 29)

În cursul acțiunilor pentru prinderea, anchetarea, pregătirea pentru proces a acestor dușmani, serviciul a dus o muncă serioasă și care a avut rezultate pozitive, în opinia publică, atât internă, cât și externă

15 februarie 2018

Rolul SSI în instaurarea regimului comunist (1945-1951)

(…)
Pe baza acestor structuri teritoriale, încadrate cu un personal în general bine selectat, SSI și-a menținut reputația de eficiență, dobândită în perioada anterioară, acționând cu precădere pentru lichidarea grupurilor de rezistență anticomunistă și, mai ales, a Mișcării Legionare. Într-o analiză a activității instituției, efectuată în toamna anului 1951, printre succesele serviciului se menționauarestarea și procesul lui Maniu-Mihalache*, procesul lui Pop-Bujoiu**, câteva probleme importante de spionaj, procesul legionarilor și altele”. Se sublinia, de asemenea, faptul că „în cursul acțiunilor pentru prinderea, anchetarea, pregătirea pentru proces a acestor dușmani, serviciul a dus o muncă serioasă și care a avut rezultate pozitive, în opinia publică, atât internă, cât și externă, contribuind la demascarea dușmanului de clasă intern, la demascarea imperialismului americano-englez și a sateliților lor, la întărirea regimului de democrație populară în țara noastră” (nota de subsol 38: A. N. I. C., fond Comitetul Central al Partidului Comunist Român (în continuare, C.C. al P. C. R.) – Secția Administrativ – Politică, dosar nr. 5/1952, f. 1.).
Acest gen de acțiuni, care se suprapuneau celor derulate de Siguranța Statului, a creat și o serie de fricțiuni între cele două instituții.
*La 14 iulie 1947, vicepreședintele PNȚ, Ion Mihalache, împreună cu alți lideri țărăniști (Nicolae Penescu – secretar general al PNȚ, Nicolae Carandino – director al ziarului Dreptatea, Ilie Lazăr – membru în delegația permanentă a PNȚ) au fost atrași în așa-numita „capcană de la Tămădău” ce le-a fost pregătită de către Siguranță împreună cu Serviciul Special de Informații, cu ajutor sovietic. Grupul de conducători țărăniști a fost arestat în dimineața zilei de 14 iulie când se pregăteau de îmbarcarea în cele două avioane pregătite pe aeroportul de la Tămădău. În urma procesului deschis de autorități, la 11 noiembrie 1947 s-a dat sentința. Președintele partidului, Iuliu Maniu, în vârstă de 75 de ani, și Ion Mihalache au fost condamnați la închisoare pe viață (notă coord.).
** A fost cunoscut și sub alte denumiri: „Procesul Mișcării Naționale de Rezistență”, „Procesul grupului de spioni, complotiști și sabotori”, sau „Procesul marii finanțe„. În urma „procesului Pop-Bujoiu”, desfășurat în octombrie-noiembrie 1948, inculpații (12 la număr) au fost acuzați de spionaj în favoarea anglo-americanilor, de complot pentru răstunarea puterii populare și sabotarea industriei naționale. Cei acuzați în acest proces au fost condamnați la ani grei de temniță (notă coord.)
(…)

Florian Banu
(De la SSI la SIE, ed. Corint, București, 2017, la pp. 50-51)

Dacă există dubii cu privire la eficiența unui remediu național, avocații ar trebui să introducă plângerea pe rolul CEDO în paralel cu introducerea la nivel național a acelei acțiuni – remediu

14 februarie 2018

All applications to the Court must comply with the admissibility requirements contained in Article 35 of the Convention, in particular the obligation to exhaust domestic remedies before applying to the Court, and the six-month time limit within which a case must be lodged with the Court.
(…)
For some prospective applicants to the European Court, it may not be at all clear whether a particular form of redress would amount to a ‘domestic remedy’ for the purposes of Article 35. This is discussed in more detail in chapter 4 on the admissibility rules. However, if there is any doubt about the effectiveness of a particular ‘remedy’, practioners should consider lodging an application within the Court in order to protect their client’s position. If an application is not lodged, there is a danger that the Government might argue that the applicant had pursued a remedy that was not ‘effective’ for the purposes of Article 35 and therefore that the application should be declared inadmissible as having been submitted after the expiry of the six-month period. For example, the UK Government successfully argued such a point in the case of Raphaie v UK on the basis that the applicant had pursued an internal prison complaint which was not ‘effective’. Accordingly, should practitioners ever be in doubt about the effectiveness of a remedy, they should carefully consider lodging an application with the Court at the same time as pursuing the remedy in question. The Court should then be kept informed about any significant developments in the domestic proceedings, and also once the domestic process has been completed. (s.n. – M.M.-B.)

Philip Leach
(Taking a Case to the European Court of Human Rights, Oxford University Press, ediția a patra, 2017, la p. 21)

Iar din cauza cetățeniei române aceste peripluri (…) sunt și mai dificile

14 februarie 2018

Mai are o decepție: obosită de recidiva bolii, neputând să pregătească programul, cere amânarea unui recital pe care trebuia să-l dea câteva zile mai târziu la Arosa – dar cei de acolo „au înlocuit-o imediat”.
Nu are mijloacele de a se apăra de acest fel de decepții, după cum nu are mijloacele de a face față greutăților practice ale vieții cotidiene: incapabilă să care bagaje, călătoriile ei în Europa de după război, când hamalii sunt rari, îi creează constant probleme. Adesea roagă unele prietene s-o însoțească atunci când pleacă, uneori Helene Stricker vine cu ea în deplasări. Iar din cauza cetățeniei române aceste peripluri, pentru care are nevoie de vize, de permise și de altele, pentru care trebuie să facă demersuri neîncetate, sunt și mai dificile. În unele țări îi este chiar interzisă intrarea, în Austria, de exemplu, motiv pentru care orice participare la Festivalul de la Salzburg (unde a fost solicitată de Mozarteum) este imposibilă. (s.n. – M.M.-B.)

Jérôme Spycket
(Clara Haskil (trad. L. Dumitru, E. Ciocoiu, A. Cobuz), Humanitas, 2017, la p. 256)

Sub Hitler, aproximativ o cincime din cei care exercitau profesii juridice au fost epurați iar judecătorii erau aleși după expertiza lor în securitate națională

14 februarie 2018

Nazi Germany

(…)
Less well known than the Final Solution is the Nazis’ use of courts. A large number of political trials took place in the People’s Court (Volksgerichtshof, or VGH) in Nazi Germany between 1934 and 1945. The People’s Court was a security court created by the Nazis to try cases of treason and terrorism. However, the Nazis created a large area of extrajudicial repression alongside and completely beyond the purview of the People’s Court. It was not uncommon, after 1936, for the Gestapo to rearrest people acquitted in the People’s Court and send them to concentration camps (Koch 1989: 3-6). And after November of 1942, Jews were not subject to the People’s Court or any other kind of legal procedure. At that time, the Ministry of Justice confidentially instructed state officials that „courts will forego the carrying out of regular criminal procedures against Jews, who henceforth shall be turned over to the police” (Miller 1995:52).
The grotesque perversion of justice represented by the People’s Court was created by what Miller calls the Nazi regime’s ‘legal atheism’ and its specific measures to distort and manipulate the law for its own ends. For example, roughly one-fifth of the legal profession was purged under Hitler; Jewish, socialist, and democratic members were removed (Muller 1991:296). Furthermore, the 1933 Law for the Restoration of the Professional Civil Service allowed the executive branch to dismiss judges for any reason – an effective instrument for keeping those who had not been purged in line, and one also used by the Southern Cone military regimes. In 1939, Nazi prosecutors were allowed to appeal acquittals (Miller 1995:52) (nota de subsol 18: The Brazilian military regime also used this tactic in cases involving national security).(…) The court’s judges were handpicked for their devotion to National Socialism and their expertise in espionage and national security.
(…)

Anthony W. Pereira
(Of Judges and Generals în Rule by Law: The Politics of Courts in Authoritarian Regimes (coord. T. Ginsburg, T. Moustafa), Cambridge University Press, 2008, la 39-40)

Foarte puțini oameni caută să fie independenți (și labirintul în care aceștia intră)

13 februarie 2018

29

Foarte puțini oameni caută să fie independenți – acesta este un privilegiu al celor puternici. Și cine încearcă să fie astfel, chiar pe deplin îndreptățit fiind, dar fără a fi obligat, dovedește prin asta, pesemne, nu doar că este puternic, ci și peste măsură de îndrăzneț. El intră într-un labirint, înmiind pericolele pe care viața însăși le aduce cu sine; dintre acestea, nu cel mai mic este acela că nimeni nu poate vedea cum și unde se rătăcește, se izolează și este sfâșiat bucată cu bucată de vreun minotaur din peștera conștiinței morale. Presupunând că se alege praful de respectivul individ, totul se petrece la o asemenea distanță de înțelegerea oamenilor, încât ei nu simt asta și nu-l pot compătimi; iar el nu mai are cum să revină! Și nici la mila oamenilor nu se mai poate întoarce! (s.n. – M. M.-B.)

Friedrich Nietzsche
(Spiritul liber în Dincolo de bine și de rău (trad. Radu Gabriel Pârvu), ed. Humanitas, 2016, la p. 46)

În toamna anului 1928, lipsurile erau atât de mari, încât Căpitanul a luat hotărârea să-și practice meseria de avocat

12 februarie 2018

În toamna anului 1928, lipsurile erau atât de mari, încât Căpitanul a luat hotărârea să-și practice meseria de avocat deschizând un birou de avocatură la Ungheni. Nu a reușit să atragă însă prea mulți clienți și, ulterior, a renunțat la această idee. În schimb, tinerii îndrumați de el lucrau de zor la cărămidăria de la Ungheni, ca să construiască prima universitate antisemită din lume și care ar fi urmat să se numească „Cetatea Sfântului Mihaiu”.

Notă MMB: În urma unor comentarii, doresc să precizez că acest pasaj conține doar redarea unei situații de fapt. În plus, selecția a fost realizată cu scopul de a arăta că inclusiv cei care practică o profesie nobilă pot discrimina. De asemenea, mi se pare important să ne cunoaștem istoria, tocmai pentru a nu o repeta.

Tatiana Niculescu
(Mistica Rugăciunii și a Revolverului: Viața lui Corneliu Zelea Codreanu, ed. Humanitas, 2017, la p. 120)

Accesul la dosarul de urmărire penală în Franța (printre altele)

8 februarie 2018

Article 114

Les parties ne peuvent être entendues, interrogées ou confrontées, à moins qu’elles n’y renoncent expressément, qu’en présence de leurs avocats ou ces derniers dûment appelés.

Les avocats sont convoqués au plus tard cinq jours ouvrables avant l’interrogatoire ou l’audition de la partie qu’ils assistent par lettre recommandée avec demande d’avis de réception, télécopie avec récépissé ou verbalement avec émargement au dossier de la procédure.

Le dossier de la procédure est mis à leur disposition quatre jours ouvrables au plus tard avant chaque interrogatoire de la personne mise en examen ou chaque audition de la partie civile. Après la première comparution de la personne mise en examen ou la première audition de la partie civile, le dossier est également mis à tout moment à la disposition des avocats durant les jours ouvrables, sous réserve des exigences du bon fonctionnement du cabinet d’instruction.

Après la première comparution ou la première audition, les avocats des parties ou, si elles n’ont pas d’avocat, les parties peuvent se faire délivrer copie de tout ou partie des pièces et actes du dossier. La délivrance de cette copie doit intervenir dans le mois qui suit la demande. Si le dossier a fait l’objet d’une numérisation, cette copie est remise sous forme numérisée, le cas échéant par un moyen de télécommunication selon les modalités prévues à l’article 803-1. La délivrance de la première copie de chaque pièce ou acte du dossier est gratuite.

Lorsque la copie a été directement demandée par la partie, celle-ci doit attester par écrit avoir pris connaissance des dispositions du sixième alinéa du présent article et de l’article 114-1. Lorsque la copie a été demandée par les avocats, ceux-ci peuvent en transmettre une reproduction à leur client, à condition que celui-ci leur fournisse au préalable cette attestation.

Seules les copies des rapports d’expertise peuvent être communiquées par les parties ou leurs avocats à des tiers pour les besoins de la défense.

Lorsque la copie a été demandée par l’avocat, celui-ci doit, le cas échéant, donner connaissance au juge d’instruction, par déclaration à son greffier ou par lettre ayant ce seul objet et adressée en recommandé avec accusé de réception, de la liste des pièces ou actes dont il souhaite remettre une reproduction à son client.

Le juge d’instruction dispose d’un délai de cinq jours ouvrables à compter de la réception de la demande pour s’opposer à la remise aux parties de tout ou partie des copies demandées ou de leurs reproductions par une ordonnance spécialement motivée au regard des risques de pression sur les victimes, les personnes mises en examen, leurs avocats, les témoins, les enquêteurs, les experts ou toute autre personne concourant à la procédure.

Cette décision est notifiée par tout moyen et sans délai aux parties ou à leurs avocats, qui peuvent, dans les deux jours de sa notification, déférer la décision du juge d’instruction au président de la chambre de l’instruction, qui statue dans un délai de cinq jours ouvrables par une décision écrite et motivée, non susceptible de recours. Lorsque la copie a été demandée par l’avocat, à défaut de réponse notifiée dans le délai imparti, l’avocat peut communiquer à son client la reproduction des pièces ou actes mentionnés sur la liste.

Les modalités selon lesquelles les copies sont remises à une personne détenue et les conditions dans lesquelles cette personne peut détenir ces documents sont déterminées par décret en Conseil d’Etat.

Par dérogation aux dispositions des huitième et neuvième alinéas, l’avocat d’une partie civile dont la recevabilité fait l’objet d’une contestation ne peut transmettre à son client une reproduction des pièces ou actes du dossier sans l’autorisation préalable du juge d’instruction, qui peut lui être notifiée par tout moyen. En cas de refus du juge d’instruction ou à défaut de réponse de ce dernier dans les cinq jours ouvrables, l’avocat peut saisir le président de la chambre de l’instruction, qui statue dans un délai de cinq jours ouvrables, par une décision écrite et motivée non susceptible de recours. En l’absence d’autorisation préalable du président de la chambre de l’instruction, l’avocat ne peut transmettre la reproduction de pièces ou actes du dossier à son client.

Code de procédure pénale

Omul care trăiește în acord cu ceea ce este just este mai puțin stresat (cel care se comportă injust nu poate fi niciodată sigur că fapta lui nu va fi descoperită)

8 februarie 2018

So, although the Epicurean wise man will, we are told, act in accordance with virtue, this has to be just because he is himself better off by doing so, and not because he recognises any reason to do so which is independent of his own well-being. In De Finibus I, Torquatus is duly at pains to show that the Epicurean will act virtously. So, we are told that vices such as rashness, lust, cowardice and injustice trouble the mind by their very presence. Moreover, if one acts unjustly, one can never know that this will not be discovered, and so one wil be troubled by the possibility of punishment. As Torquatus points out, reasonably enough, someone who has attenuated his desires in line with the Epicurean injuction to follow only those which are natural and necessary will in fact have little reason to act unjustly. Nevertheless, properly speaking, justice is not to be chosen for itself, but because it provides pleasure. It does so because if one treats other people properly, one will gain their affection, which is pleasant in itself, and one’s life will be made more secure. Thus, although Epicurus recognises that there are requirements of justice – requirements which he seems to have taken to be generated by social contracts – he does not allow that these do not provide reasons for action because justice is in itself a good thing (or injustice a bad thing) but rather because acting unjustly will produce more distress than acting justly: ‘The just life is most free from disturbance, but the unjust life is full of the greatest disturbance‘.

Stephen Everson
(Epicureanism în From Aristotle to Augustine (coord. D. Furley), Routledge History of Philosophy, vol. 2, 2003 (1997), la p. 216)