Asociind capacitatea epistemică și virtutea morală, judecătorul poate respecta cele două restricții care păstrează justificarea logică și socială a adagiului res iudicata pro veritate accipitur. Numai prin această asociere justiția se poate apropia de situația ideală în care sfera adevărului…
Să fim de părerea lui (Epicur) când zice că faptele rele sunt buciuite de conștiință și că cel mai mare supliciu al ei este că grija o apasă și o torturează necontenit, fiindcă nu se poate încrede în ceea ce-i…
Din perspectiva concepţiei platoniene, sufletul omului este o idee întruchipată în materialitatea corpului, rupt de lumea inteligibilă el aspiră spre ea, spre vârful ierarhiei – Binele Suprem – şi spre tot ceea ce este o varietate a binelui: ordinea, adevărul,…
Dreptul natural este un semn de recunoaștere al folosului (reciproc), astfel încât oamenii nici să nu se vatăme, nici să nu fie vătămați reciproc. (A. Cornea, Epicur și epicureismul antic, Editura Humanitas, București, 2020, p. 283)
Existând și proclamându-se exclusiv prin facultățile noastre raționale, niciun drept (subiectiv) nu există decât în rațiune și pentru rațiune. Niciun drept nu are o altă existență decât o existență ideală, adică principală, cu totul independentă de stările de fapt, adică…
Prezentarea adevărului nu are natura unei piedici în fața libertății de exprimare, întrucât aceasta din urmă nu constituie un drept absolut, fiind necesară o echilibrare între interesele opiniei publice de a fi informată corect și interesele emițătorului informației de a-și…
Cine greșește greșește împotriva lui însuși; cine comite o nedreptate se neîndreptățește pe sine, deoarece devine rău. Adeseori comite o nedreptate și cel care nu face, nu doar cel care face ceva. (M. Aurelius, Gânduri către sine însuși, traducere C.…
Morala publică îşi găseşte expresie în sentimentul public de pudoare şi decenţă, a cărui nesocotire nu poate fi tolerată de colectivitatea respectivă. Manifestările contrare moralei publice sunt social periculoase, pentru că neagă una dintre condiţiile de existenţă a societăţii şi…
Dreptatea este respectarea riguroasă a drepturilor fiecăruia şi totodată acordarea dreptului său fiecăruia (jus suum cuique tribuere). (O. M. Cilibiu, Reflecții privind dreptatea, justiția și justiția administrativă, publicată în Revista Analele Universităţii „Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice,…
Pe de o parte, justiția are forța de a impune adevărul judiciar chiar dacă sfera lui nu se suprapune cu sfera adevărului obiectiv. Pe de altă parte, există o limită a toleranței oricărei societăți față de neadevăr. Când apare și…