Orice om are dreptul la un judecător bine pregătit, disponibil şi capabil să înfăptuiască actul de justiţie care, cu siguranţă, nu se reduce numai la aplicarea legii (justiţia formală), ci a dreptului (în conceptul său larg, astfel încât să înfăptuiască actul de dreptate) şi care să prezinte toate garanţiile de imparţialitate, inspirând astfel încrederea atât de necesară autorităţii justiţiei şi funcţionării unui stat democratic.
Iar cum statul deţine monopolul asupra serviciului justiţiei, acesta are o dublă obligaţie: să ia toate măsurile pentru organizarea sistemului, în aşa fel încât să se asigure independenţa judecătorilor, dar, în egală măsură, să ofere garanţii efective justiţiabililor, ca în situaţia concretă în care se semnalează o suspiciune de parţialitate, să existe cu adevărat remedii prompte şi efective, apte să înlăture şi simpla suspiciune rezonabilă.
(A. Sarchizian, Dreptul la un judecător adevărat, JURIDICE.ro, 13.08.2021)