Dacă ar fi să ilustrăm rădăcinile filosofice ale dreptului, sau să afirmăm că dreptul este filosofie, ar trebui să apelăm la gândirea marelui filosof german Immanuel Kant: „Cea mai mare problemă pe care natura o impune genului uman spre dezlegare este înfăptuirea unei societăți civile menite să administreze în mod general dreptul. Numai în societate și anume într-o societate unde domnește cea mai mare libertate, deci un antagonism general al membrilor ei, și totuși, cea mai exactă determinare și asigurare a limitelor acestei libertăți pentru ca să poată exista cu libertatea altora, poate fi atinsă în omenire suprema intenție a naturii, adică dezvoltarea tuturor dispozițiilor sale; astfel suprema sarcină pe care natura i-o impune omului trebuie să fie o societate în care libertatea se combină, prin legi exterioare, în cel mai înalt grad posibil cu forța abstractă, adică o constituție civilă perfect justă”.
(V. Capcelea, Filosofia juridică. Introducere în istoria filosofiei și în studiul principalelor domenii ale ei, Editura Universul Juridic, București, 2019, p. 9)