Familia, în sensul propriu și profund al termenului, nu poate fi, așadar, imaginată în lipsa elementelor care îi dau substanță și rațiune: solidaritatea și legătura afectivă dintre membrii săi. Fără cele două, o legătură, fie ea și de sânge, rămâne o simplă realitate biologică (sau genetică) – de care legea leagă anumite consecințe juridice- ce însă nu poate fi catalogată drept o familie. Legătura de sânge este doar un precursor și un element cu valoare predictivă a familiei, dar unul insuficient în sine pentru a o defini.
(I. Ilieș Neamț, Locuința alternantă. Sau când „interesele superioare ale părinților” sunt mascate sub forma interesului superior al copilului. O analiză critică, publicată în Revista de Dreptul Familiei nr. 1/2021, Editura Universul Juridic, București, 2021, p. 326)