Legea în general este rațiunea omenească, în măsura în care ea guvernează toate popoarele de pe pământ, iar legile politice și civile ale oricărui popor nu trebuie să fie decât cazurile particulare la care se aplică această rațiune omenească.
(Ch. Montesquieu, Despre spiritul legilor, Editura Științifică, București, 1964, p. 17)