Filozofia dreptului are să considere dreptul ca un tot unitar, în ceea ce are el identic cu sine însuși întotdeauna şi pretutindeni, – ceea ce îl face să fie o realitate unitară, în ceea ce-l distinge de orice altă realitate și în ceea ce-i desemnează un loc şi un caracter propriu înăuntrul întregii lumi imaginabile și cugetabile.
(E. Speranția, Principiile fundamentale de filozofie juridică, Institutul de Arte Grafice Ardealul, Cluj, 1936, p. 1)