Justiția nu poate fi numai conformitatea cu legea în sine. Există atâtea cazuri când simțul justiției impune chiar schimbarea legii, pentru că el stăruie deasupra legilor. Sunt norme, sunt imperative pe care nu le-a decretat niciodată un legiuitor, dar din care legiuitorul se inspiră în mod expres, chiar fără să ştie ce sau cine i le impune.
(E. Speranția, Principiile fundamentale de filozofie juridică, Institutul de Arte Grafice Ardealul, Cluj, 1936, p. 15)