Din perspectiva concepţiei platoniene, sufletul omului este o idee întruchipată în materialitatea corpului, rupt de lumea inteligibilă el aspiră spre ea, spre vârful ierarhiei – Binele Suprem – şi spre tot ceea ce este o varietate a binelui: ordinea, adevărul, virtutea, armonia, justiţia care este „armonia părţilor într-un Tot”. Ea este astfel supunerea faţă de legi, pentru că numai legea aduce păstrarea ordinii, fiind condiţie a existenţei şi fericirii. Justiţia trebuie să existe şi în stat, dar în individ este scrisă cu litere mărunte, pe când în stat este scrisă cu litere mari.
(O. M. Cilibiu, Reflecții privind dreptatea, justiția și justiția administrativă, publicată în Revista Analele Universităţii „Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, nr. 4/2012, p. 64)