Dacă Dostoievski spunea că totul ar fi permis în lipsa lui Dumnezeu, ipoteză ce ar echivala cu neantul ființei umane, permițându‑ne să parafrazăm, putem spune că absența unor principii și reguli de conviețuire socială care să reglementeze raporturile care se nasc în nebunia cotidiană de interese, reguli și principii ridicate la rang de limite impuse și acceptate, adică la rang de norme de conduită obiective, generale și impersonale, deci la nivel de lege, ar echivala cu neantul dreptului și, implicit, cu neantul realității sociale și al nevoilor de libertate și securitate care au dat naștere acestei realități, sociale și juridice deopotrivă în care suntem angrenați cu toții ca subiecte de drept. (O. Toader Despre provocările limbajului juridic: responsabilitate și răspundere în dreptul public, disponibilă [Online] aici)