În încercarea sa de a pune lumea în ordine, individul își construiește structuri cognitive (morale, filozofice, economice, etc.) care nu pot surprinde complexitatea realității de la care s-a plecat în instituirea acelor repere. Cu alte cuvinte, (…) dreptul, ca sistem de repere comportamentale, nu ține un discurs doar despre justiție, cu atât mai puțin despre Justiție; dreptul nu este altceva decât o formă specifică de justiție. (A. Mercescu, Tăcerea dreptului, publicată în „De-a dreptul și cinematografia”, apud. L. Tec, De-a dreptul și cinematografia: Izvorul fecioarei, disponilbiă [Oline] la adresa https://www.juridice.ro/727533/de-a-dreptul-si-cinematografia-izvorul-fecioarei.html)