Separaţia de corp este o modalitate de suspendare a căsătoriei (distinctă de divorţ şi repudiu prin care se desface căsătoria) care presupune numai desfiinţarea obligaţiei de coabitare a soţilor. Se distinge de instituţia divorţului prin efectele pe care le produce. În vreme ce divorţul (dispus de către instanţa de judecată, ofiţerul de stare civilă sau notarul public) produce efecte pentru viitor şi pune capăt căsătoriei, în cazul separaţiei de corp, încetează obligaţia de coabitare a soţilor pentru o perioadă de timp nedeterminată, dar căsătoria se menţine din punct de vedere juridic (ceea ce implică interdicţia soţilor de a se recăsători). Repudiul, specific în prezent tradiţiei iudaice şi musulmane, este tot un divorţ, dar care poate fi iniţiat doar de bărbat. Aşadar, comparând repudiul cu separaţia de corp, se observă că pe lângă diferenţa dintre efecte se adaugă şi diferenţa iniţiativei întregii proceduri (doar soţul, în cazul repudiului, ambii soţi, în cazul separaţiei de corp). (C. Dariescu, M. M. Gavriluţă, Iubire toxică: separaţia de corp în dreptul românesc, publicat în Revista Dreptul nr. 1/2022, disponibil și [Online] aici)