Utilizând speculativ conceptele „eros” şi „thanatos” ca pe instincte generatoare de viaţă şi moarte, Sigmund Freud susţine că „agresivitatea este instinct şi că în consecinţă împotriva ei nu se poate face mare lucru”. Când agresivitatea depăşeşte cadrul definit prin supravieţuire, nefiind motivată de nevoile individului şi ale speciei, ea capătă un aspect distructiv şi negativ. Aristotel, cercetând „omul ca fiinţă socială – în afara societăţii acesta având manifestări de fiară”, consideră violenţa ca fiind lipsa educaţiei şi a cunoaşterii, iar în antiteză Hobbes este unul dintre filosofii care afirmă că violenţa ţine de esenţa naturii umane. (V. Ionaşcu, Conceptul criminologic de violenţă în familie, publicat în Revista Dreptul nr. 2/2022, disponibil și [Online] aici)