Legile civile bune sunt cel mai mare bine pe care oamenii pot să îl dea şi să îl primească; ele sunt sursa moravurilor, paladiul proprietăţii şi garanţia oricărei plăţi publice şi particulare: dacă ele nu fundamentează guvernarea, atunci o menţin; ele moderează puterea şi contribuie la a o face respectată, ca şi cum ea ar fi justiţia însăşi. Ele ating fiecare individ, ele se amestecă în principalele acţiuni ale vieţii sale, ele îl urmăresc peste tot; ele sunt adesea singura morală a poporului şi de fiecare dată fac parte din libertatea sa; în sfârşit, ele consolează fiecare cetăţean pentru sacrificiile pe care legea politică i le comandă pentru oraş, protejându-l, atunci când este cazul, în ceea ce reprezintă persoana sa şi bunurile sale, ca şi cum ar fi fost, el singur, oraşul întreg. În felul acesta, redactarea Codului a fixat mai întâi solicitudinea eroului pe care naţiunea l-a stabilit primul ei magistrat, care animă totul prin geniul său şi care va crede întotdeauna că va trebui să lucreze pentru propria sa glorie atât timp cât îi va rămâne ceva de făcut pentru bunăstarea noastră. (J. E. M. Portalis Marie, Discurs preliminar în Consiliul de Stat, publicată în Revista Română de Drept Privat nr. 3-4/2021, disponibil și [Online] aici)