Ca să vezi că și în sufletele cele mai rătăcite se ascunde o conștiință a binelui și că oamenii știu ce este răul, dar nu se sinchisesc de el: toți își ascund vinile și, oricât de mult le-ar prii, se folosesc de fructele lor, dar pe cale le tăinuiesc. Dimpotrivă, conștiința curată dorește să iasă la iveală și să fie văzută; ticăloșia se teme chiar și de întuneric.
(Seneca, Scrisori către Luciliu, traducere G. Guțu, Editura Humanitas, București, 2020, p. 410)