Ieşirea din căderea emoţională produsă de moartea altcuiva, însemnând, ne quid nimis, recâştigarea echilibrului emoţional este, prin abstractizare, tridimensională. Mai întâi afectivă, prin participarea decentă la ceremoniile de înmormântare sau comemorare a celui decedat (prescrise religios sau consuetudinar). Apoi, religioasă, mai ales în cazul religiilor abrahamice, prin credinţa în eternitate sau în resurecţia celor decedaţi, ambele stări socotite ca mijloace de estompare a şocului morţii unei persoane apropiate. În sfârşit, comportamental, printr-un exerciţiu al libertăţii de acţiune faţă de memoria, corpul şi voinţa celui decedat, în strictă conformitate cu etica şi standardele admise de lege. (A. Maglas, P. Perju, Respectul datorat persoanei şi după decesul său, în concepţia Codului civil român, publicat în Studii si cercetări juridice nr. 4/2021, disponibil și [Online] aici)