Filozofia dreptului are să considere dreptul ca un tot unitar, în ceea ce are el identic cu sine însuși întotdeauna şi pretutindeni, – ceea ce îl face să fie o realitate unitară, în ceea ce-l distinge de orice altă realitate…
Susținând legătura dintre morală și drept, Mircea Djuvara consemna faptul că „elementul interior, susceptibil de judecată morală nu poate fi direct influențat sau modificat printr-o acțiune materială exterioară”, ceea ce înseamnă că este „imposibilă aplicarea regulilor juridice asupra forului interior…”…
Legiuitorul trebuie să dea dovadă de rațiune și reținere atunci când decide necesitatea unor reforme, fiind chemat să analizeze impactul acestora pe termen mediu și lung asupra comunității, iar nu prin prisma unor reacții de moment, adesea catalizate de sentimente…
Legea în general este rațiunea omenească, în măsura în care ea guvernează toate popoarele de pe pământ, iar legile politice și civile ale oricărui popor nu trebuie să fie decât cazurile particulare la care se aplică această rațiune omenească. (Ch.…
În domeniul inteligibilului, mai presus de toate este ideea Binelui, că ea este anevoie de văzut, dar că, odată văzut, ea trebuie concepută ca fiind pricină pentru tot ce-i drept și frumos. (Platon, „Republica”, în Opere, vol. V, Editura Științifică…
Esența teoriei lui Montesquieu este interzicerea cumulului acestor puteri. Astfel, legislatorul nu va putea adopta legile soluțiilor de speţă, executivul nu le va putea modifica potrivit intereselor de moment, iar judecătorul doar va interpreta dreptul, fără să-l creeze și fără…
Omul s-a născut liber, dar pretutindeni e în lanțuri. (Rousseau, Contractul social, Editura Științifică, București, 1957, p. 83)
Supremația legii este asigurată de preocuparea pentru educație și moralitate. De aceea, Montesquieu insista asupra faptului că „legile educației sunt primele legi cărora ne supunem”. Fără această educație, legea ca atare nu servește la nimic. Supremația legii nu poate fi…
Unitatea intimă a structurii raționale a dreptului şi moralei iese în evidență în toate cazurile posibile la o analiză mai aprofundată, în ciuda aparențelor datorate obișnuințelor noastre spirituale. (M. Djuvara, „Drept și morală”, publicată în Eseuri de filozofia dreptului, București,…
Când activitatea, obiect al judecății, este pur interioară, când este un sentiment, o pură intenție non-exterioară, ne aflăm în domeniul moralei; dimpotrivă, orice acțiune exteriorizată și manifestată printr-un gest material al agentului în raport cu celălalt intră într-un domeniul al…