Omul s-a născut liber, dar pretutindeni e în lanțuri. (Rousseau, Contractul social, Editura Științifică, București, 1957, p. 83)

Supremația legii este asigurată de preocuparea pentru educație și moralitate. De aceea, Montesquieu insista asupra faptului că „legile educației sunt primele legi cărora ne supunem”. Fără această educație, legea ca atare nu servește la nimic. Supremația legii nu poate fi instituită decât pe un fundament moral. Dar, pentru că în…

Unitatea intimă a structurii raționale a dreptului şi moralei iese în evidență în toate cazurile posibile la o analiză mai aprofundată, în ciuda aparențelor datorate obișnuințelor noastre spirituale. (M. Djuvara, „Drept și morală”, publicată în Eseuri de filozofia dreptului, București, Editura Trei, 1997, p. 66)

Când activitatea, obiect al judecății, este pur interioară, când este un sentiment, o pură intenție non-exterioară, ne aflăm în domeniul moralei; dimpotrivă, orice acțiune exteriorizată și manifestată printr-un gest material al agentului în raport cu celălalt intră într-un domeniul al dreptului și poate, în funcție de circumstanțe, să devină drept…

Trebuie totuşi amintit că legea are puterea de a crea armonie, progres și pace socială, după cum poate şi distruge vieți și comunități mai puternic decât orice armă, destructurând fibra axiologică şi principiile fundamentale pe care se organizează relațiile interumane şi statul. Dacă, aparent, diferența dintre cele două este evidentă,…

Individul se manifestă prin comportamente diverse și complexe, iar derularea acestora presupune reglementare care se realizează prin intermediul dreptului, moralei, religiei etc. (N. Popa, I. Mihăilescu, M. Eremia, Sociologie juridică, Editura Univers, București, 1997, p. 5)

Prin faptul că dreptul este instituție și că este cunoscut, se înlătură tot accidentalul simțirii, al opiniei subiective, forma răzbunării, a milei, a egoismului şi numai astfel îşi dobândește dreptul determinația adevărată și ajunge la cinstea care i se cuvine. Numai trecând prin disciplina înțelegerii, el devine capabil de universalitate.…

Familia, în sensul propriu și profund al termenului, nu poate fi, așadar, imaginată în lipsa elementelor care îi dau substanță și rațiune: solidaritatea și legătura afectivă dintre membrii săi. Fără cele două, o legătură, fie ea și de sânge, rămâne o simplă realitate biologică (sau genetică) – de care legea…

A spune că nu este drept sau nedrept nimic altceva în afară de ceea ce ordonă sau interzic legile pozitive este totuna cu a spune că înainte de a se fi trasat cercul, nu erau egale toate razele lui. (Ch. Montesquieu, Despre spiritul legilor, Editura Științifică, București, 1964, p. 11)

Instanţa recomandă deopotrivă celor doi părinţi să coopereze şi să comunice în folosul minorului, înlăturând conflictele din trecut care au condus la despărţirea lor, întrucât copilul are nevoie să păstreze contactul deopotrivă atât cu mama, cât şi cu tatăl, iar exercitarea autorităţii părinteşti în comun are drept scop respectarea drepturilor…

În fond, nu există faptă umană nereglementată religios, pe când dreptul acoperă toate conduitele umane. Parcurgerea căii se înțelege ca o apropiere de sacru sau, altfel spus ca o „consacrare”, într-un urcuș spre realitatea absolută. Aceasta ar putea fi tratată ca o răsplată, dar e de crezut că respectarea normelor…

Validitatea normei juridice este o problemă proprie aparatului teoretico-conceptual al teoriei pure a dreptului, care, ca atare acordă importanţă numai domeniului sistemului normativ dinamic, dacă într-adevăr, păstrînd premisele de natură logică, se încearcă o întărire a consistenței sistemului normativ juridic prin respingerea recurgerii la criterii exterioare de ordin metafizic. (G.…