Când activitatea, obiect al judecății, este pur interioară, când este un sentiment, o pură intenție non-exterioară, ne aflăm în domeniul moralei; dimpotrivă, orice acțiune exteriorizată și manifestată printr-un gest material al agentului în raport cu celălalt intră într-un domeniul al dreptului și…
Trebuie totuşi amintit că legea are puterea de a crea armonie, progres și pace socială, după cum poate şi distruge vieți și comunități mai puternic decât orice armă, destructurând fibra axiologică şi principiile fundamentale pe care se organizează relațiile interumane şi statul.…
Individul se manifestă prin comportamente diverse și complexe, iar derularea acestora presupune reglementare care se realizează prin intermediul dreptului, moralei, religiei etc. (N. Popa, I. Mihăilescu, M. Eremia, Sociologie juridică, Editura Univers, București, 1997, p. 5)
Prin faptul că dreptul este instituție și că este cunoscut, se înlătură tot accidentalul simțirii, al opiniei subiective, forma răzbunării, a milei, a egoismului şi numai astfel îşi dobândește dreptul determinația adevărată și ajunge la cinstea care i se cuvine. Numai trecând…
Familia, în sensul propriu și profund al termenului, nu poate fi, așadar, imaginată în lipsa elementelor care îi dau substanță și rațiune: solidaritatea și legătura afectivă dintre membrii săi. Fără cele două, o legătură, fie ea și de sânge, rămâne o simplă…
A spune că nu este drept sau nedrept nimic altceva în afară de ceea ce ordonă sau interzic legile pozitive este totuna cu a spune că înainte de a se fi trasat cercul, nu erau egale toate razele lui. (Ch. Montesquieu, Despre…
Instanţa recomandă deopotrivă celor doi părinţi să coopereze şi să comunice în folosul minorului, înlăturând conflictele din trecut care au condus la despărţirea lor, întrucât copilul are nevoie să păstreze contactul deopotrivă atât cu mama, cât şi cu tatăl, iar exercitarea autorităţii…
În fond, nu există faptă umană nereglementată religios, pe când dreptul acoperă toate conduitele umane. Parcurgerea căii se înțelege ca o apropiere de sacru sau, altfel spus ca o „consacrare”, într-un urcuș spre realitatea absolută. Aceasta ar putea fi tratată ca o…
Validitatea normei juridice este o problemă proprie aparatului teoretico-conceptual al teoriei pure a dreptului, care, ca atare acordă importanţă numai domeniului sistemului normativ dinamic, dacă într-adevăr, păstrînd premisele de natură logică, se încearcă o întărire a consistenței sistemului normativ juridic prin respingerea…
Omul individual este drept dacă fiecare parte a sufletului său [n.n. partea rațională, cea pasională și cea apetentă] își îndeplinește funcția specifică, ceea ce înseamnă o autentică armonie sau sănătate corporală. Iar dacă părțile sufletului funcționează corect, atunci și individul va face…
Dreptatea este rațiunea de a fi a statului și desăvârșirea specifică întregului, pentru care individul reprezintă doar o parte. (Léon Robin, Platon, Editura Teora, București, 1996, p. 247)
Legile, în înțelesul cel mai larg, sunt raporturile necesare care derivă din natura lucrurilor; şi, în acest sens, tot ce există are legile sale. Divinitatea are legile sale, lumea materială are legile sale, substanțele spirituale superioare omului au legile lor, animalele au…
