Înainte de a edifica arhitectura conceptului de dreptate, Aristotel evidențiază legătura firească dintre virtute și practicarea virtuții. Nu este de ajuns ca actele îndeplinite în conformitate cu virtutea „să posede în sine calitățile respective pentru a fi înfăptuite”; mai trebuie ca acela…
La fel ca toate celelalte simțuri ale noastre și simțul dreptății are rădăcini evolutive străvechi. Moralitatea umană a fost modelată pe parcursul a milioane de ani de evoluție, adaptată la dilemele sociale și etice care se iveau în viața micilor grupuri de…
Principiul responsabilității presupune alegerea manierei de exercitare a drepturilor subiective conștientizând urmările pe care acestea le pot avea asupra drepturilor altor persoane. În considerarea acestei dimensiuni a principiului, emițătorul comunicării publice are obligația de a opta pentru varianta minimal intruzivă în drepturile…
Întrucât morala urmărește perfecționarea, armonia vieții sufletești, normele și valorile acesteia se referă la raporturile cu noi înșine. Este semnificația luminoasă a celebrei formule a lui Kant „Cerul înstelat deasupra mea și legea morală în mine”, cuvinte înscrise și pe stela funerară…
Justiţia reprezintă acea stare generală a societăţii care se realizează prin asigurarea pentru fiecare individ în parte şi pentru toţi împreună a satisfacerii drepturilor şi intereselor legitime, fiind unul din mijloacele cele mai importante pentru garantarea respectului, protecţiei şi promovării drepturilor omului.…
Bine zicea Epicur „Răufăcătorul poate avea norocul să rămână ascuns, siguranța însă că va rămâne ascuns n-o poate avea”. Sau, dacă crezi că această idee s-ar putea reda mai bine așa: „Nu folosește celor ce păcătuiesc să se ascundă, fiindcă și dacă…
Creştinismul consideră justiţia ca fiind expresie şi împlinire a unei voinţe transcendente, a voinţei lui Dumnezeu. Din punctul de vedere al doctrinei creştine, justiţia cunoaşte trei forme: justiţia divină (justitia Dei) – răsplăteşte răul cu binele, justiţia umană (justitia hominis) – răsplăteşte…
Dar dreptatea nu este doar una dintre virtuți, ci este, cum spune filosoful (Aristotel) într-un limbaj poetic, „suverană a virtuților, mai strălucitoare decât luceafărul de seară, mai strălucitoare decât luceafărul de zi”, citând totodată un proverb „dreptatea concentrează în ea întreaga virtute”,…
Judecând (…) cu argumente foarte înțelepte, nu văd în constituția unei ființe raționale nicio virtute care să se opună dreptății; dar văd stăpânirea de sine care se opune plăcerii. (M. Aurelius, Gânduri către sine însuși, traducere C. Bejan, Editura Humanitas, București, 2020,…
Nedreptatea nu este un rău în sine, ci (răul) se află în frica legată de grija că nu se va putea ascunde de cei care aplică pedeapsa în astfel de situații. (A. Cornea, Epicur și epicureismul antic, Editura Humanitas, București, 2020, p.…
„Soarta scapă pe mulți de pedeapsă, de frică însă pe nimeni. De ce? Fiindcă aversiunea față de o faptă pe care natura a condamnat-o ne este adânc înrădăcinată. De aceea, chiar și cei ce stau ascunși n-au niciodată siguranța că vor rămâne…
În concepţia lui Aristotel, justiţia este „conformitatea cu legea”. Ca atare, o acţiune este supusă judecăţii dacă este în concordanţă cu legea, care nu este decât o aplicare, la rândul său aceasta fiind o formă concretă a valorii absolute. (O. M. Cilibiu,…
