Omul drept este cel mai netulburat, în timp ce omul nedrept este plin de cea mai mare tulburare. (A. Cornea, Epicur și epicureismul antic, Editura Humanitas, București, 2020, p. 279)

Dreptul este ceva în genere sfânt, numai fiindcă el este existența în fapt a conceptului absolut, a libertății conștiente de sine. (G.W.F. Hegel, Principiile filozofiei dreptului, Editura Poideia, București, 1998, p. 241)

În domeniul dreptului (…) avem de-a face cu adevăruri şi raporturi de alt ordin decât cel material, cu atitudini ale sufletului omenesc şi cu motivațiuni ale activității. Problema genezei și esenței Dreptului nu poate fi nici atinsă, nici rezolvată fără o referire…

Viața socială, în totalul ei, presupune norme și se poate reduce, în ultimă analiză, la fenomenul de creațiune și respectare a unor norme date, de către conștiințe comunicante. (E. Speranția, Introducere în filozofia dreptului, Tipografia Cartea Românească, Cluj, 1946, p. 305)

S-ar putea spune fără greșeală că principala funcție a gândirii – în raporturile ei cu viața individului – este aceea de a crea norme. (E. Speranția, Introducere în filozofia dreptului, Tipografia Cartea Românească, Cluj, 1946, p. 306)

Justiția nu poate fi numai conformitatea cu legea în sine. Există atâtea cazuri când simțul justiției impune chiar schimbarea legii, pentru că el stăruie deasupra legilor. Sunt norme, sunt imperative pe care nu le-a decretat niciodată un legiuitor, dar din care legiuitorul…

Cei care sunt gata să abandoneze o libertate fundamentală pentru a obține, temporar, puțină securitate, nu merită nici libertatea, nici securitatea. (Benjamin Franklin apud. A. Popescu, Dreptul la informație – între garanții și limitări, Editura Ideea Europeană, București, 2020)

Libertatea este acea acțiune care își are principiul în ea însăși. (Aristotel, Etica nicomahică, Casa Școalelor, București, 1994, p. 80)