Justiţia reprezintă acea stare generală a societăţii care se realizează prin asigurarea pentru fiecare individ în parte şi pentru toţi împreună a satisfacerii drepturilor şi intereselor legitime, fiind unul din mijloacele cele mai importante pentru garantarea respectului, protecţiei şi promovării drepturilor omului.…
Bine zicea Epicur „Răufăcătorul poate avea norocul să rămână ascuns, siguranța însă că va rămâne ascuns n-o poate avea”. Sau, dacă crezi că această idee s-ar putea reda mai bine așa: „Nu folosește celor ce păcătuiesc să se ascundă, fiindcă și dacă…
Creştinismul consideră justiţia ca fiind expresie şi împlinire a unei voinţe transcendente, a voinţei lui Dumnezeu. Din punctul de vedere al doctrinei creştine, justiţia cunoaşte trei forme: justiţia divină (justitia Dei) – răsplăteşte răul cu binele, justiţia umană (justitia hominis) – răsplăteşte…
Dar dreptatea nu este doar una dintre virtuți, ci este, cum spune filosoful (Aristotel) într-un limbaj poetic, „suverană a virtuților, mai strălucitoare decât luceafărul de seară, mai strălucitoare decât luceafărul de zi”, citând totodată un proverb „dreptatea concentrează în ea întreaga virtute”,…
Judecând (…) cu argumente foarte înțelepte, nu văd în constituția unei ființe raționale nicio virtute care să se opună dreptății; dar văd stăpânirea de sine care se opune plăcerii. (M. Aurelius, Gânduri către sine însuși, traducere C. Bejan, Editura Humanitas, București, 2020,…
Nedreptatea nu este un rău în sine, ci (răul) se află în frica legată de grija că nu se va putea ascunde de cei care aplică pedeapsa în astfel de situații. (A. Cornea, Epicur și epicureismul antic, Editura Humanitas, București, 2020, p.…
„Soarta scapă pe mulți de pedeapsă, de frică însă pe nimeni. De ce? Fiindcă aversiunea față de o faptă pe care natura a condamnat-o ne este adânc înrădăcinată. De aceea, chiar și cei ce stau ascunși n-au niciodată siguranța că vor rămâne…
În concepţia lui Aristotel, justiţia este „conformitatea cu legea”. Ca atare, o acţiune este supusă judecăţii dacă este în concordanţă cu legea, care nu este decât o aplicare, la rândul său aceasta fiind o formă concretă a valorii absolute. (O. M. Cilibiu,…
Teoria ideilor, negând realitatea lumii ce cade sub simțuri, arată netemeinicia dorințelor noastre ce îmbrățișează lucruri care n-au realitate în sine. (G. Guțu, Lucius Annaeus Seneca: Viața, timpul și opera morală, Editura Humanitas, București, 2021, p. 169)
Dreptul şi înfăptuirea justiției sunt doi piloni ai civilizației! Nu întâmplator, se spune justitia regnorum fundamentum („justiția este fundamentul statelor”). Pentru noi, cei de acum, este util să știm cum se înfăptuia justiția cu sute și mii de ani înaintea noastră, pentru…
Dreptatea nu era ceva în sine, ci se afla în conviețuirile unora cu alții în oricâte locuri exista permanent o anumită convenție privitoare la a nu vătăma sau a nu fi vătămat. (A. Cornea, Epicur și epicureismul antic, Editura Humanitas, București, 2020,…
Căci spune Seneca: „filosofia nu este iscodire pe placul mulțimii, făcută pentru ostentație”. Ea nu stă în vorbe, ci în fapte. Nu ți-o apropii pentru ca ziua să-ți treacă mai plăcut, sau să scapi de plictiseală în timpul liber. Ea formează și…
