Libertatea este fundamentul Dreptului. Spre a pune problema dacă o faptă a cuiva este dreaptă sau nedreaptă, trebuie mai întâi să punem postulatul că acel cineva a fost liber, atunci când a făcut-o. Dacă nu a fost liber, atunci orice problemă de drept dispare și apare numai o problemă științifică,…
La prima vedere, s-ar părea, într-adevăr, că prin faptul că anumite acțiuni ne sunt interzise, libertatea noastră este limitată. În realitate însă – și aceasta este minunea dreptului – prin această limitare aparentă se întărește libertatea fiecăruia dintre noi. Acesta este fenomenul caracteristic al dreptului, aflat la fundamentul lui. (M.…
Justiția nu poate fi numai conformitatea cu legea în sine. Există atâtea cazuri când simțul justiției impune chiar schimbarea legii, pentru că el stăruie deasupra legilor. Sunt norme, sunt imperative pe care nu le-a decretat niciodată un legiuitor, dar din care legiuitorul se inspiră în mod expres, chiar fără să…
Cei care sunt gata să abandoneze o libertate fundamentală pentru a obține, temporar, puțină securitate, nu merită nici libertatea, nici securitatea. (Benjamin Franklin apud. A. Popescu, Dreptul la informație – între garanții și limitări, Editura Ideea Europeană, București, 2020)
Libertatea este acea acțiune care își are principiul în ea însăși. (Aristotel, Etica nicomahică, Casa Școalelor, București, 1994, p. 80)
Sociologia constată unele fenomene, le caută explicarea cauzală şi regularitatea raporturilor lor, pe când punctul de vedere juridic nu este cel al explicației cauzale, ci al justificării logice. (E. Speranția, Principiile fundamentale de filozofie juridică, Institutul de Arte Grafice Ardealul, Cluj, 1936, p. 4)
Filozofia dreptului are să considere dreptul ca un tot unitar, în ceea ce are el identic cu sine însuși întotdeauna şi pretutindeni, – ceea ce îl face să fie o realitate unitară, în ceea ce-l distinge de orice altă realitate și în ceea ce-i desemnează un loc şi un caracter…
Susținând legătura dintre morală și drept, Mircea Djuvara consemna faptul că „elementul interior, susceptibil de judecată morală nu poate fi direct influențat sau modificat printr-o acțiune materială exterioară”, ceea ce înseamnă că este „imposibilă aplicarea regulilor juridice asupra forului interior…” Rezultă că morala este cea care fundamentează dreptul și niciodată…
Legiuitorul trebuie să dea dovadă de rațiune și reținere atunci când decide necesitatea unor reforme, fiind chemat să analizeze impactul acestora pe termen mediu și lung asupra comunității, iar nu prin prisma unor reacții de moment, adesea catalizate de sentimente și frământări sociale trecătoare. Este necesar ca legiuitorul să acționeze…
Legea în general este rațiunea omenească, în măsura în care ea guvernează toate popoarele de pe pământ, iar legile politice și civile ale oricărui popor nu trebuie să fie decât cazurile particulare la care se aplică această rațiune omenească. (Ch. Montesquieu, Despre spiritul legilor, Editura Științifică, București, 1964, p. 17)
În domeniul inteligibilului, mai presus de toate este ideea Binelui, că ea este anevoie de văzut, dar că, odată văzut, ea trebuie concepută ca fiind pricină pentru tot ce-i drept și frumos. (Platon, „Republica”, în Opere, vol. V, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986, p. 316)
Esența teoriei lui Montesquieu este interzicerea cumulului acestor puteri. Astfel, legislatorul nu va putea adopta legile soluțiilor de speţă, executivul nu le va putea modifica potrivit intereselor de moment, iar judecătorul doar va interpreta dreptul, fără să-l creeze și fără să poată impune el însuși sentința. (D.C. Dănișor, Drept constituțional…