În concepţia lui Aristotel, justiţia este „conformitatea cu legea”. Ca atare, o acţiune este supusă judecăţii dacă este în concordanţă cu legea, care nu este decât o aplicare, la rândul său aceasta fiind o formă concretă a valorii absolute. (O. M. Cilibiu,…
Teoria ideilor, negând realitatea lumii ce cade sub simțuri, arată netemeinicia dorințelor noastre ce îmbrățișează lucruri care n-au realitate în sine. (G. Guțu, Lucius Annaeus Seneca: Viața, timpul și opera morală, Editura Humanitas, București, 2021, p. 169)
Dreptul şi înfăptuirea justiției sunt doi piloni ai civilizației! Nu întâmplator, se spune justitia regnorum fundamentum („justiția este fundamentul statelor”). Pentru noi, cei de acum, este util să știm cum se înfăptuia justiția cu sute și mii de ani înaintea noastră, pentru…
Dreptatea nu era ceva în sine, ci se afla în conviețuirile unora cu alții în oricâte locuri exista permanent o anumită convenție privitoare la a nu vătăma sau a nu fi vătămat. (A. Cornea, Epicur și epicureismul antic, Editura Humanitas, București, 2020,…
Căci spune Seneca: „filosofia nu este iscodire pe placul mulțimii, făcută pentru ostentație”. Ea nu stă în vorbe, ci în fapte. Nu ți-o apropii pentru ca ziua să-ți treacă mai plăcut, sau să scapi de plictiseală în timpul liber. Ea formează și…
Nu te lăsa dus dintr-un loc în altul, ci la orice impuls păstrează dreptatea și la orice reprezentare păstrează capacitatea de înțelegere. (M. Aurelius, Gânduri către sine însuși, trad. C. Bejan, Editura Humanitas, București, 2020, p. 52)
Lumea noastră este în contratimp cu evoluția lumii cuantice/atomice, în sensul că dacă noi căutăm realitatea complet măsurabilă, lumea cuantică are în vedere și realitatea ce nu este neapărat/tot timpul măsurabilă. Așa-i și cu Dreptul, care pentru a căpăta statutul de Știință…
Asociind capacitatea epistemică și virtutea morală, judecătorul poate respecta cele două restricții care păstrează justificarea logică și socială a adagiului res iudicata pro veritate accipitur. Numai prin această asociere justiția se poate apropia de situația ideală în care sfera adevărului judiciar coincide…
Să fim de părerea lui (Epicur) când zice că faptele rele sunt buciuite de conștiință și că cel mai mare supliciu al ei este că grija o apasă și o torturează necontenit, fiindcă nu se poate încrede în ceea ce-i garantează liniștea.…
Din perspectiva concepţiei platoniene, sufletul omului este o idee întruchipată în materialitatea corpului, rupt de lumea inteligibilă el aspiră spre ea, spre vârful ierarhiei – Binele Suprem – şi spre tot ceea ce este o varietate a binelui: ordinea, adevărul, virtutea, armonia,…
Dreptul natural este un semn de recunoaștere al folosului (reciproc), astfel încât oamenii nici să nu se vatăme, nici să nu fie vătămați reciproc. (A. Cornea, Epicur și epicureismul antic, Editura Humanitas, București, 2020, p. 283)
Existând și proclamându-se exclusiv prin facultățile noastre raționale, niciun drept (subiectiv) nu există decât în rațiune și pentru rațiune. Niciun drept nu are o altă existență decât o existență ideală, adică principală, cu totul independentă de stările de fapt, adică indiferent dacă…
