Din perspectiva concepţiei platoniene, sufletul omului este o idee întruchipată în materialitatea corpului, rupt de lumea inteligibilă el aspiră spre ea, spre vârful ierarhiei – Binele Suprem – şi spre tot ceea ce este o varietate a binelui: ordinea, adevărul, virtutea, armonia, justiţia care este „armonia părţilor într-un Tot”. Ea…
Dreptul natural este un semn de recunoaștere al folosului (reciproc), astfel încât oamenii nici să nu se vatăme, nici să nu fie vătămați reciproc. (A. Cornea, Epicur și epicureismul antic, Editura Humanitas, București, 2020, p. 283)
Existând și proclamându-se exclusiv prin facultățile noastre raționale, niciun drept (subiectiv) nu există decât în rațiune și pentru rațiune. Niciun drept nu are o altă existență decât o existență ideală, adică principală, cu totul independentă de stările de fapt, adică indiferent dacă e respectată de alții sau dacă o exercitare…
Prezentarea adevărului nu are natura unei piedici în fața libertății de exprimare, întrucât aceasta din urmă nu constituie un drept absolut, fiind necesară o echilibrare între interesele opiniei publice de a fi informată corect și interesele emițătorului informației de a-și expune în mod liber perspectiva proprie. (S.-A. Vernea, Dreptul comunicării,…
Cine greșește greșește împotriva lui însuși; cine comite o nedreptate se neîndreptățește pe sine, deoarece devine rău. Adeseori comite o nedreptate și cel care nu face, nu doar cel care face ceva. (M. Aurelius, Gânduri către sine însuși, traducere C. Bejan, Editura Humanitas, București, 2020, p. 129)
Morala publică îşi găseşte expresie în sentimentul public de pudoare şi decenţă, a cărui nesocotire nu poate fi tolerată de colectivitatea respectivă. Manifestările contrare moralei publice sunt social periculoase, pentru că neagă una dintre condiţiile de existenţă a societăţii şi pentru că împiedică educaţia tinerelor generaţii în respectul faţă de…
Dreptatea este respectarea riguroasă a drepturilor fiecăruia şi totodată acordarea dreptului său fiecăruia (jus suum cuique tribuere). (O. M. Cilibiu, Reflecții privind dreptatea, justiția și justiția administrativă, publicată în Revista Analele Universităţii „Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, nr. 4/2012, p. 63)
Pe de o parte, justiția are forța de a impune adevărul judiciar chiar dacă sfera lui nu se suprapune cu sfera adevărului obiectiv. Pe de altă parte, există o limită a toleranței oricărei societăți față de neadevăr. Când apare și crește clivajul dintre reprezentarea pe care societatea o are despre…
Filosofia nu este astfel numai o disciplină capabilă să satisfacă curiozitatea inteligenței, un ornament al spiritului, o ocupație accesorie a omului, ci ea angajează, conduce și îndreaptă întreaga lui viață (…). „Filosofia este legea vieții” spune Seneca (…). Ea orânduiește întreaga noastră existență, privind deopotrivă viața noastră morală, intelectuală, socială,…
O justiție tardivă poate constitui (…) prin ea însăși o mare nedreptate. (I. Leș, Considerații generale asupra reglementării căilor de atac în legislațiile procesual civile din Franța, Italia și Spania, disponibilă Online la adresa )
Zgomotul de fond al lumii ne-a făcut să credem că libertatea noastră e în altă parte! Libertatea noastră se află în noi, nu trebuie să o căutăm mai departe, ea e în adâncul nostru, în inimă. (Părintele Constantin Necula apud. A. Panait, Despre sensul vieții cu Mihai Morar și Părintele…
Virtutea, libertatea și prosperitatea au fost de mult timp, și mai sunt și astăzi, disociate în gândirea – morală, politică și juridică – despre dreptate. Mai exact, fiecare dintre aceste trei elemente a întemeiat câte un model distinct despre dreptate și, în mod implicit, despre cea mai potrivită alcătuire a…