Judecând (…) cu argumente foarte înțelepte, nu văd în constituția unei ființe raționale nicio virtute care să se opună dreptății; dar văd stăpânirea de sine care se opune plăcerii. (M. Aurelius, Gânduri către sine însuși, traducere C. Bejan, Editura Humanitas,…

Nedreptatea nu este un rău în sine, ci (răul) se află în frica legată de grija că nu se va putea ascunde de cei care aplică pedeapsa în astfel de situații. (A. Cornea, Epicur și epicureismul antic, Editura Humanitas, București,…

Soarta scapă pe mulți de pedeapsă, de frică însă pe nimeni. De ce? Fiindcă aversiunea față de o faptă pe care natura a condamnat-o ne este adânc înrădăcinată. De aceea, chiar și cei ce stau ascunși n-au niciodată siguranța că…

În concepţia lui Aristotel, justiţia este „conformitatea cu legea”. Ca atare, o acţiune este supusă judecăţii dacă este în concordanţă cu legea, care nu este decât o aplicare, la rândul său aceasta fiind o formă concretă a valorii absolute. (O.…

Teoria ideilor, negând realitatea lumii ce cade sub simțuri, arată netemeinicia dorințelor noastre ce îmbrățișează lucruri care n-au realitate în sine. (G. Guțu, Lucius Annaeus Seneca: Viața, timpul și opera morală, Editura Humanitas, București, 2021, p. 169)

Dreptul şi înfăptuirea justiției sunt doi piloni ai civilizației! Nu întâmplator, se spune justitia regnorum fundamentum („justiția este fundamentul statelor”). Pentru noi, cei de acum, este util să știm cum se înfăptuia justiția cu sute și mii de ani înaintea…

Dreptatea nu era ceva în sine, ci se afla în conviețuirile unora cu alții în oricâte locuri exista permanent o anumită convenție privitoare la a nu vătăma sau a nu fi vătămat. (A. Cornea, Epicur și epicureismul antic, Editura Humanitas,…

Căci spune Seneca: „filosofia nu este iscodire pe placul mulțimii, făcută pentru ostentație”. Ea nu stă în vorbe, ci în fapte. Nu ți-o apropii pentru ca ziua să-ți treacă mai plăcut, sau să scapi de plictiseală în timpul liber. Ea…

Nu te lăsa dus dintr-un loc în altul, ci la orice impuls păstrează dreptatea și la orice reprezentare păstrează capacitatea de înțelegere. (M. Aurelius, Gânduri către sine însuși, trad. C. Bejan, Editura Humanitas, București, 2020, p. 52)

Lumea noastră este în contratimp cu evoluția lumii cuantice/atomice, în sensul că dacă noi căutăm realitatea complet măsurabilă, lumea cuantică are în vedere și realitatea ce nu este neapărat/tot timpul măsurabilă. Așa-i și cu Dreptul, care pentru a căpăta statutul…

Asociind capacitatea epistemică și virtutea morală, judecătorul poate respecta cele două restricții care păstrează justificarea logică și socială a adagiului res iudicata pro veritate accipitur. Numai prin această asociere justiția se poate apropia de situația ideală în care sfera adevărului…

Să fim de părerea lui (Epicur) când zice că faptele rele sunt buciuite de conștiință și că cel mai mare supliciu al ei este că grija o apasă și o torturează necontenit, fiindcă nu se poate încrede în ceea ce-i…

Din perspectiva concepţiei platoniene, sufletul omului este o idee întruchipată în materialitatea corpului, rupt de lumea inteligibilă el aspiră spre ea, spre vârful ierarhiei – Binele Suprem – şi spre tot ceea ce este o varietate a binelui: ordinea, adevărul,…

Dreptul natural este un semn de recunoaștere al folosului (reciproc), astfel încât oamenii nici să nu se vatăme, nici să nu fie vătămați reciproc. (A. Cornea, Epicur și epicureismul antic, Editura Humanitas, București, 2020, p. 283)

Existând și proclamându-se exclusiv prin facultățile noastre raționale, niciun drept (subiectiv) nu există decât în rațiune și pentru rațiune. Niciun drept nu are o altă existență decât o existență ideală, adică principală, cu totul independentă de stările de fapt, adică…

Prezentarea adevărului nu are natura unei piedici în fața libertății de exprimare, întrucât aceasta din urmă nu constituie un drept absolut, fiind necesară o echilibrare între interesele opiniei publice de a fi informată corect și interesele emițătorului informației de a-și…

Cine greșește greșește împotriva lui însuși; cine comite o nedreptate se neîndreptățește pe sine, deoarece devine rău. Adeseori comite o nedreptate și cel care nu face, nu doar cel care face ceva. (M. Aurelius, Gânduri către sine însuși, traducere C.…

Morala publică îşi găseşte expresie în sentimentul public de pudoare şi decenţă, a cărui nesocotire nu poate fi tolerată de colectivitatea respectivă. Manifestările contrare moralei publice sunt social periculoase, pentru că neagă una dintre condiţiile de existenţă a societăţii şi…

Dreptatea este respectarea riguroasă a drepturilor fiecăruia şi totodată acordarea dreptului său fiecăruia (jus suum cuique tribuere). (O. M. Cilibiu, Reflecții privind dreptatea, justiția și justiția administrativă, publicată în Revista Analele Universităţii „Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice,…

Pe de o parte, justiția are forța de a impune adevărul judiciar chiar dacă sfera lui nu se suprapune cu sfera adevărului obiectiv. Pe de altă parte, există o limită a toleranței oricărei societăți față de neadevăr. Când apare și…

Filosofia nu este astfel numai o disciplină capabilă să satisfacă curiozitatea inteligenței, un ornament al spiritului, o ocupație accesorie a omului, ci ea angajează, conduce și îndreaptă întreaga lui viață (…). „Filosofia este legea vieții” spune Seneca (…). Ea orânduiește…

O justiție tardivă poate constitui (…) prin ea însăși o mare nedreptate. (I. Leș, Considerații generale asupra reglementării căilor de atac în legislațiile procesual civile din Franța, Italia și Spania, disponibilă Online la adresa )

Zgomotul de fond al lumii ne-a făcut să credem că libertatea noastră e în altă parte! Libertatea noastră se află în noi, nu trebuie să o căutăm mai departe, ea e în adâncul nostru, în inimă. (Părintele Constantin Necula apud.…

Virtutea, libertatea și prosperitatea au fost de mult timp, și mai sunt și astăzi, disociate în gândirea – morală, politică și juridică – despre dreptate. Mai exact, fiecare dintre aceste trei elemente a întemeiat câte un model distinct despre dreptate…

În prezent, câștigă tot mai mult teren teoria că regulile morale sunt specifice naturii umane și că, în fapt, acestea l-au ajutat pe om să progreseze. Aşadar, omul ar trebui să aibă în vedere natura sa benignă, să profite de…

De natura oricărei căsătorii este îndatorirea soților de a locui împreună (…). Poziționarea din prezent a îndatoririi din cuprinsul aceleași norme ce instituie obligația de fidelitate sau de respect reciproc între soți demonstrează importanța sa în optica legiuitorului. De asemenea,…

Ca să vezi că și în sufletele cele mai rătăcite se ascunde o conștiință a binelui și că oamenii știu ce este răul, dar nu se sinchisesc de el: toți își ascund vinile și, oricât de mult le-ar prii, se…

Sintagma „termen rezonabil” este în opinia noastră de o expresivitate cu totul deosebită. Ea evocă celeritatea procedurii, dar nu o celeritate cu orice preț, ci una „rezonabilă”, adică una care să nu sacrifice, în ultimă instanță, calitatea actului de justiție.…

Din nefericire, divorțurile care intervin în familiile cu unul sau cu mai mulți copii sunt adevărate răstigniri. Să nu uitați nicio clipă că, în sine, căsnicia, de la început, nu este o alternativă la divorț, iar divorțul nu este o…

Mijlocul cel mai bun de a te apăra „de cei care îți fac rău”: să nu le semeni. (M. Aurelius, Gânduri către sine însuși, traducere C. Bejan, Editura Humanitas, București, 2020, p. 78)