Omul drept este cel mai netulburat, în timp ce omul nedrept este plin de cea mai mare tulburare. (A. Cornea, Epicur și epicureismul antic, Editura Humanitas, București, 2020, p. 279)

Dreptul este ceva în genere sfânt, numai fiindcă el este existența în fapt a conceptului absolut, a libertății conștiente de sine. (G.W.F. Hegel, Principiile filozofiei dreptului, Editura Poideia, București, 1998, p. 241)

În domeniul dreptului (…) avem de-a face cu adevăruri şi raporturi de alt ordin decât cel material, cu atitudini ale sufletului omenesc şi cu motivațiuni ale activității. Problema genezei și esenței Dreptului nu poate fi nici atinsă, nici rezolvată fără…

Viața socială, în totalul ei, presupune norme și se poate reduce, în ultimă analiză, la fenomenul de creațiune și respectare a unor norme date, de către conștiințe comunicante. (E. Speranția, Introducere în filozofia dreptului, Tipografia Cartea Românească, Cluj, 1946, p.…

S-ar putea spune fără greșeală că principala funcție a gândirii – în raporturile ei cu viața individului – este aceea de a crea norme. (E. Speranția, Introducere în filozofia dreptului, Tipografia Cartea Românească, Cluj, 1946, p. 306)

Avem de-a face cu o realitate ideală a normelor de drept în vigoare, constituind sistemul de drept pozitiv, apoi o realitate a conduitelor concrete de conformitate cu idealitatea aceasta; trecerea de la realitatea ideală la aceea efectivă are loc prin…

Libertatea este fundamentul Dreptului. Spre a pune problema dacă o faptă a cuiva este dreaptă sau nedreaptă, trebuie mai întâi să punem postulatul că acel cineva a fost liber, atunci când a făcut-o. Dacă nu a fost liber, atunci orice…

La prima vedere, s-ar părea, într-adevăr, că prin faptul că anumite acțiuni ne sunt interzise, libertatea noastră este limitată. În realitate însă – și aceasta este minunea dreptului – prin această limitare aparentă se întărește libertatea fiecăruia dintre noi. Acesta…

Justiția nu poate fi numai conformitatea cu legea în sine. Există atâtea cazuri când simțul justiției impune chiar schimbarea legii, pentru că el stăruie deasupra legilor. Sunt norme, sunt imperative pe care nu le-a decretat niciodată un legiuitor, dar din…

Cei care sunt gata să abandoneze o libertate fundamentală pentru a obține, temporar, puțină securitate, nu merită nici libertatea, nici securitatea. (Benjamin Franklin apud. A. Popescu, Dreptul la informație – între garanții și limitări, Editura Ideea Europeană, București, 2020)

Libertatea este acea acțiune care își are principiul în ea însăși. (Aristotel, Etica nicomahică, Casa Școalelor, București, 1994, p. 80)

Sociologia constată unele fenomene, le caută explicarea cauzală şi regularitatea raporturilor lor, pe când punctul de vedere juridic nu este cel al explicației cauzale, ci al justificării logice. (E. Speranția, Principiile fundamentale de filozofie juridică, Institutul de Arte Grafice Ardealul,…

Filozofia dreptului are să considere dreptul ca un tot unitar, în ceea ce are el identic cu sine însuși întotdeauna şi pretutindeni, – ceea ce îl face să fie o realitate unitară, în ceea ce-l distinge de orice altă realitate…

Susținând legătura dintre morală și drept, Mircea Djuvara consemna faptul că „elementul interior, susceptibil de judecată morală nu poate fi direct influențat sau modificat printr-o acțiune materială exterioară”, ceea ce înseamnă că este „imposibilă aplicarea regulilor juridice asupra forului interior…”…

Legiuitorul trebuie să dea dovadă de rațiune și reținere atunci când decide necesitatea unor reforme, fiind chemat să analizeze impactul acestora pe termen mediu și lung asupra comunității, iar nu prin prisma unor reacții de moment, adesea catalizate de sentimente…

Legea în general este rațiunea omenească, în măsura în care ea guvernează toate popoarele de pe pământ, iar legile politice și civile ale oricărui popor nu trebuie să fie decât cazurile particulare la care se aplică această rațiune omenească. (Ch.…

În domeniul inteligibilului, mai presus de toate este ideea Binelui, că ea este anevoie de văzut, dar că, odată văzut, ea trebuie concepută ca fiind pricină pentru tot ce-i drept și frumos. (Platon, „Republica”, în Opere, vol. V, Editura Științifică…

Esența teoriei lui Montesquieu este interzicerea cumulului acestor puteri. Astfel, legislatorul nu va putea adopta legile soluțiilor de speţă, executivul nu le va putea modifica potrivit intereselor de moment, iar judecătorul doar va interpreta dreptul, fără să-l creeze și fără…

Omul s-a născut liber, dar pretutindeni e în lanțuri. (Rousseau, Contractul social, Editura Științifică, București, 1957, p. 83)

Supremația legii este asigurată de preocuparea pentru educație și moralitate. De aceea, Montesquieu insista asupra faptului că „legile educației sunt primele legi cărora ne supunem”. Fără această educație, legea ca atare nu servește la nimic. Supremația legii nu poate fi…

Unitatea intimă a structurii raționale a dreptului şi moralei iese în evidență în toate cazurile posibile la o analiză mai aprofundată, în ciuda aparențelor datorate obișnuințelor noastre spirituale. (M. Djuvara, „Drept și morală”, publicată în Eseuri de filozofia dreptului, București,…

Când activitatea, obiect al judecății, este pur interioară, când este un sentiment, o pură intenție non-exterioară, ne aflăm în domeniul moralei; dimpotrivă, orice acțiune exteriorizată și manifestată printr-un gest material al agentului în raport cu celălalt intră într-un domeniul al…

Trebuie totuşi amintit că legea are puterea de a crea armonie, progres și pace socială, după cum poate şi distruge vieți și comunități mai puternic decât orice armă, destructurând fibra axiologică şi principiile fundamentale pe care se organizează relațiile interumane…

Individul se manifestă prin comportamente diverse și complexe, iar derularea acestora presupune reglementare care se realizează prin intermediul dreptului, moralei, religiei etc. (N. Popa, I. Mihăilescu, M. Eremia, Sociologie juridică, Editura Univers, București, 1997, p. 5)

Prin faptul că dreptul este instituție și că este cunoscut, se înlătură tot accidentalul simțirii, al opiniei subiective, forma răzbunării, a milei, a egoismului şi numai astfel îşi dobândește dreptul determinația adevărată și ajunge la cinstea care i se cuvine.…

Familia, în sensul propriu și profund al termenului, nu poate fi, așadar, imaginată în lipsa elementelor care îi dau substanță și rațiune: solidaritatea și legătura afectivă dintre membrii săi. Fără cele două, o legătură, fie ea și de sânge, rămâne…

A spune că nu este drept sau nedrept nimic altceva în afară de ceea ce ordonă sau interzic legile pozitive este totuna cu a spune că înainte de a se fi trasat cercul, nu erau egale toate razele lui. (Ch.…

Instanţa recomandă deopotrivă celor doi părinţi să coopereze şi să comunice în folosul minorului, înlăturând conflictele din trecut care au condus la despărţirea lor, întrucât copilul are nevoie să păstreze contactul deopotrivă atât cu mama, cât şi cu tatăl, iar…

În fond, nu există faptă umană nereglementată religios, pe când dreptul acoperă toate conduitele umane. Parcurgerea căii se înțelege ca o apropiere de sacru sau, altfel spus ca o „consacrare”, într-un urcuș spre realitatea absolută. Aceasta ar putea fi tratată…

Validitatea normei juridice este o problemă proprie aparatului teoretico-conceptual al teoriei pure a dreptului, care, ca atare acordă importanţă numai domeniului sistemului normativ dinamic, dacă într-adevăr, păstrînd premisele de natură logică, se încearcă o întărire a consistenței sistemului normativ juridic…